Salamul de biscuiți a fost la mare căutare chiar şi în perioadele de criză alimentară, specifice economiilor centralizate, de tip comunist. El se mânca foarte des în România şi în spaţiul sovietic, dar a devenit faimos și în alte țări.
El a fost inventat în Italia și se regăsește inclusiv în bucătăria portugheză. Specialiștii au precizat că bucătarii din Sicilia l-au preparat pentru prima dată și l-au numit salam turcesc, fiind făcut cu ciocolată neagră.
În 2012, salamul de biscuiți a fost inclus în lista P.A.T. (Prodotti Agroalimentari Tradizionali) din Sicilia de către Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere. Prima rețetă ar fi apărut la începutul secolului XX.
Cum a apărut salamul de biscuiți
„Când scriitorul englez Paul Richardson a dat peste o specialitate din Prezza (AQ) în timpul cercetărilor sale pentru un eseu despre istoria alunei de pădure cu ciocolată, a fost uimit să descopere o cremă făcută din sânge de porc și cacao, untură, migdale măcinate, pesmet, must fiert și coajă de citrice, identificând-o ca fiind strămoșul celebrului salam de biscuiți, cunoscut și răspândit astăzi în întreaga lume.
Eseul subliniază faptul că multe regiuni au rețete cu sânge de porc amestecat cu ciocolată, inclusiv celebrul „Sanguinaccio” napolitan. Odată cu trecerea timpului, însă, porcul a fost „învins” (cit.), lăsând câmpul doar pentru ciocolată”, scrie Aifb.it.
În România, rețeta de salam de biscuiți ar fi apărut între 1970 și 1980, ca urmare a penuriei de alimente din perioada comunistă și de obicei se făcea cu margarină în loc de unt. Deși în majoritatea rețetelor din întreaga lume se regăsesc stafidele sau alte fructe uscate, la noi se regăsește în multe variante și rahatul turcesc, ceva mai accesibil în perioada anilor 80 față de stafide.
De asemenea, nuca era deseori prezentă în acest preparat, ca și astăzi, de altfel.
În regiunea italiană Emilia Romagna, acest preparat este foarte des întâlnit și poate fi considerat cu adevărat tradițional: se pregătește în special pentru mesele festive de Crăciun, de Paște și de Anul Nou.
În Portugalia, se numește salame de chocolate și se pregătește cu biscuiți María (Marie / Mariebon / Marietta ) – un tip de biscuiți inventat în Marea Britanie, inițial pentru a fi serviți alături de ceai). Biscuitul Marie a fost creat de brutăria londoneze Peek Freans în 1874 în onoarea căsătoriei Marii Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei cu Ducele de Edinburgh.
Biscuiții devenit în scurt timp populari în toată Europa, în special în Portugalia și Spania unde, după războiul civil, au fost un simbol al redresării economice a țării. O caracteristică salamului de biscuiți portughez este că printre ingredientele sale se numără și vinul de Porto.
În Rusia, se numește шоколадная колбаса ([shokoladnaya kolbasa]), care înseamnă „cârnat de ciocolată” și în compoziția sa intră și nuca. .
În Lituania, un desert asemănător poartă numele de tinginys (leneș) și este făcut din cacao, biscuiți zdrobiți, lapte condensat și unt și uneori nuci.
În Ungaria, salamul de biscuiți este cunoscut sub mai multe denumiri, printre care Keksz rolád (ruladă de biscuiți) și Keksz tekercs (biscuit rulat).
În Polonia, un desert similar se numește blok czekoladowy (bloc de ciocolată).
În Grecia, salamul de ciocolată se numește mosaiko (mozaic) sau kormos (trunchi).
În Turcia, se numește paste mozaik (tort mozaic).
În Iordania, este cunoscut sub numele de „tort leneș”.
În Brazilia, salamul de biscuiți se numește palha italiana.
În Uruguay, poartă numele de salchichón de chocolate (cârnat de ciocolată).
